Ana are patru ani. Ea caută ursulețul. Ursulețul nu este pe scaun. Mami zâmbește. "Hai să căutăm", spune mami.
Ana ia lupa de jucărie. Ea se uită sub masă. Ea se uită sub pat. Ea se uită în cutie. Nu e ursuleț.
Ana vede o pătură mică pe podea. Are o pată de lapte. "Ce e asta?" spune Ana. Ea miroase ușor. E miros de mâncare. Urme mici duc la rufar.
Ana urmează urmele. "Urmă mică", spune ea. Ea găsește un șoset. E albastru. Are o lucire de jucărie. Ana râde.
Tata deschide coșul de rufe. Coșul este plin cu hăinuțe. Sus, se vede ceva maro. Sus, se vede o ureche. "Ursuleț!" strigă Ana fericită.
Mami scoate ursulețul. Ursulețul are o păturică mică pe el. Păturica miroase a parfum de rufe. "Am pus ursulețul la spălat", spune mami zâmbind. "Vreau să fie curat", spune mami.
Ana îmbrățișează ursulețul. Ea se foaie. Ea îl ia la ea. "Mulțumesc", spune Ana.
Toată lumea râde. Pisica trece pe lângă coș. Pisica miaună încet. Toți se bucură. Casa e caldă. Jucăria e curată. Micul mister e rezolvat. Ana pune ursulețul la locul lui. Ea zâmbește.
Morala: Când ceva dispare, caută cu blândețe și întreabă, iar prietenii te pot ajuta.
