Prima ninsoare
Într-o dimineață de iarnă, Andrei și Matei se uitau pe fereastră. Afară ningea încet. Fulgi mari, pufoși, cădeau liniștiți din cer.
„Uite, ninge!”, spune Matei cu ochii mari.
„E iarnă”, zice Andrei încet, ca să țină minte.
Mama vine lângă ei cu o cană de ceai cald. Aburul se ridică, ca un nor mic.
„Astăzi ieșim afară, bine?”, întreabă mama.
Băieții dau din cap bucuroși. Dar Andrei simte un pic de frig doar când se uită la zăpadă.
„Iarna e rece”, spune el încet. Repetă în gând: „Iarna e rece, dar noi suntem la cald.”
Mama îl aude și zâmbește.
„Exact, iarna e rece, dar noi suntem la cald. Ține minte bine fraza asta.”
Andrei o spune iar, mai clar:
„Iarna e rece, dar noi suntem la cald.”
Matei râde.
„Și la călduț!”, adaugă el.
Se îmbracă încet: șosete groase, pantaloni, pulover cald, salopetă de zăpadă, fular, căciuli și mănuși. Procesul e liniștit, ca un mic ritual de iarnă.
Afară în zăpadă
Afară, zăpada scârțâie sub cizme.
„Sssscârț, scârț”, spune Matei, ca și cum ar vorbi cu zăpada.
Aerul e rece și curat. Băieții trag aer în piept.
„Brrr, e frig”, spune Andrei.
Apoi își amintește și spune rar, ca o poezie:
„Iarna e rece, dar noi suntem la cald când ne întoarcem.”
Matei repetă după el, cu voce jucăușă:
„Iarna e rece, dar noi suntem la cald când ne întoarcem.”
Fac un om de zăpadă mic, cu un morcov la nas. Nu iese perfect, dar este prietenul lor de iarnă.
„Cum îl cheamă?”, întreabă mama.
„Cald-Zăpadă!”, strigă Matei.
Andrei se uită la obrajii lui roșii și spune încă o frază, încercând să o memoreze:
„Frigul trece, căldura rămâne în suflet.”
Mama îl privește surprinsă.
„E o frază frumoasă”, spune ea. „Hai, spuneți-o amândoi.”
Și băieții, foarte serioși, repetă de câteva ori, până o țin minte:
„Frigul trece, căldura rămâne în suflet.”
Seara liniștită
După joacă, toți intră în casă. Se descalță, își dau jos hainele groase. Înăuntru e cald și miroase a supă caldă.
Băieții beau ceai și stau în pătură, lipiți unul de altul pe canapea.
„Spune iar fraza cu iarna”, îl roagă mama pe Andrei.
El închide ochii și spune rar:
„Iarna e rece, dar noi suntem la cald.”
Apoi, împreună cu Matei, spun și a doua frază:
„Frigul trece, căldura rămâne în suflet.”
Se simt curajoși și liniștiți. Afară e întuneric devreme, dar în casă e lumină blândă și liniște bună.
„Noi avem pat cald, lumini și supă caldă”, spune Matei.
Andrei se gândește un pic și adaugă:
„Sper ca toți oamenii să fie la cald iarna.”
„Da”, spune mama încet. „Să ne gândim puțin la ei. Să le trimitem o gândire bună, din inimă.”
Toți închid ochii o clipă. În mintea lor, trimit o îmbrățișare caldă celor care au un iarnă mai grea.
Apoi mama îi învelește bine.
„Chiar dacă afară e frig”, șoptește ea, „în noi poate fi mereu cald și bun.”
Andrei și Matei repetă încet, ca un cântec de noapte:
„Frigul trece, căldura rămâne în suflet.”
Și, cu gânduri calde, adorm liniștiți, în iarna lor blândă.
