Capitolul 1: Zăpada albă
Era o dimineață frumoasă de iarnă. Soarele strălucea pe cer, iar zăpada căzuse în întregime peste tot. Micul Andrei se trezise devreme, plin de entuziasm. „Mami, mami! Uite câtă zăpadă este afară!” strigă el, sărind din pat.
Mama lui zâmbi și îi răspunse: „Da, Andrei! E o zi perfectă pentru a ne juca în zăpadă. Poate că putem merge la telegondolă să schiem!”
„O să fie minunat!” exclamă Andrei, sărind de bucurie. Își puse rapid hainele groase, mănușile și căciula.
Capitolul 2: La pârtie
Ajunși la pârtie, Andrei se uită în jur. Erau mulți copii care schiau și se jucau în zăpadă. „Uite, mami! Toți se distrează!” spuse el, admirând zâmbetele de pe fețele celorlați copii.
Mama îl luă de mână și, împreună, se îndreptară spre o zonă mai mică, unde erau copiii care învățau să schieze. „Aici este locul perfect pentru tine, Andrei. O să înveți să schiezi!” îi spuse mama cu o voce blândă.
Andrei se simțea puțin nervos, dar și foarte încântat. „Dar nu știu să schiez, mami!” spuse el.
„E în regulă, dragul meu! Toți încep de undeva. O să te ajut eu!” răspunse mama.
Andrei privi la instructorul care le arăta pe ceilalți copii cum să alunece pe zăpadă. „Hai să încercăm!” spuse el cu curaj.
După câteva încercări, Andrei reuși să alunece puțin. „Uite-mă, mami! Uite-mă!” strigă el, alergând cu zâmbetul pe buze.
„Bravo, Andrei! Ești foarte talentat!” exclamă mama, aplaudându-l. Andrei se simțea foarte mândru.
După ce au schiat puțin, Andrei și mama lui au decis să se oprească și să facă o pauză. S-au așezat pe o bancă și au mâncat niște biscuiți cu ciocolată. „Iarna este atât de frumoasă!” spuse Andrei, savurând fiecare mușcătură.
Capitolul 3: Distracția în zăpadă
După pauză, Andrei și mama lui s-au întors pe pârtie. Dar de data aceasta, Andrei voia să construiască un om de zăpadă. „Mami, putem să facem un om de zăpadă?” întrebă el, cu ochii strălucind de bucurie.
„Sigur că da! Hai să facem cel mai mare om de zăpadă!” îi răspunse mama.
Au început să adune bulgări de zăpadă. Andrei râdea și se juca, iar zăpada se aduna tot mai mult. În curând, un om de zăpadă mare și zâmbitor stătea în fața lor. Andrei îi puse o pălărie roșie și doi ochi din nasturi.
„Uite, mami! E perfect!” spuse Andrei, sărind de bucurie. Mama îl îmbrățișă. „E cel mai frumos om de zăpadă pe care l-am văzut!”
Apoi, Andrei și mama lui au făcut și o mică luptă cu bulgări de zăpadă. Râsetele lor umpleau aerul rece. „Sunt cel mai bun la bulgări de zăpadă!” striga Andrei, aruncând un bulgăre spre mama lui.
„Oh, nu! M-am îmbătat cu zăpadă!” râse mama, făcându-se că este surprinsă.
După o zi plină de distracție, Andrei și mama lui se întoarseră acasă. Erau obosiți, dar fericiți. „Mami, a fost cea mai frumoasă zi de iarnă!” spuse Andrei.
„Da, a fost minunat, Andrei. Iarna este plină de magie și distracție. Și am învățat să schiem împreună!” răspunse mama.
Andrei zâmbi și adormi repede, visând la zăpadă și la aventurile lor. Iarna era cu adevărat un timp special pentru a învăța și a te distra, alături de cei dragi.
