Dimineața de iarnă
Matei are patru ani. Se trezește încet. Geamul are flori de gheață. Matei suflă pe geam. Face un cerc mic. Zâmbește.
„E iarnă”, spune mama. „Azi mergem la piață. Îți iei portofelul albastru.”
Portofelul e mic. Are fermoar. Matei îl deschide cu grijă. Înăuntru sunt bani puțini. Bani pentru un copil de patru ani. Bani de buzunar.
„Câți bani ai?” întreabă mama.
„Să numărăm”, spune Matei. „Unu, doi, trei, patru, cinci.” Cinci lei. Cinci monede lucioase.
„Bine”, spune mama. „Ce vrei să faci cu ei?”
Matei se gândește. Privește zăpada. Vede vrăbii pe gard. „Vreau un covrig cald”, spune el. „Și vreau semințe pentru păsări.”
„E o idee bună”, spune mama. „Împărțim bucuria. Un pic pentru tine. Un pic pentru păsări. Și poate păstrăm și un leu.”
Matei își pune căciula. Își pune fularul moale. Își pune mănușile mici. Mama îl ia de mână. „Mână în mână”, spune ea.
Afară, zăpada e albă și pufoasă. Pas mic, pas mic. Matei calcă încet. Zăpada scârțâie. Aerul e rece, dar blând. „Sunt bine”, spune Matei. Mama zâmbește. „Sunt aici.”
La piață
Piața e veselă. Se văd mere roșii. Se văd portocale. Se simte miros de covrigi calzi.
„Bună ziua”, spune Matei. El stă lângă mama. Portofelul e în mâna lui.
„Bună ziua, micule”, spune vânzătorul de covrigi. „Un covrig cald?”
„Da, vă rog”, spune Matei. „Cât costă?”
„Un leu”, spune vânzătorul.
Matei deschide portofelul. „Am cinci lei”, spune el. „Dau un leu. Îmi rămân patru.” El dă o monedă. 1. Vânzătorul zâmbește și îi dă un covrig rotund.
Matei rupe o bucățică. „Pentru mama”, spune el. Mama gustă. „E bun”, spune ea. „Miros de iarnă.”
Merg mai departe. La o masă sunt pungi mici, cu semințe. O doamnă îmbrăcată gros zâmbește.
„Bună ziua”, spune Matei. „Vreau semințe pentru păsări. Cât costă?”
„Trei lei”, spune doamna.
Matei se oprește. Numără iar. „Aveam patru”, spune. „Dau trei. Îmi rămâne unul.” El pune pe masă trei monede. 1, 2, 3. Doamna îi dă o punguță. „Pentru vrăbii harnice”, spune ea.
Pe alee, Matei se întâlnește cu tanti Ana. Ea are un coș. „Ce faci, Matei?”
„Învăț să număr bani”, spune el. „Mi-am luat un covrig. Și semințe. Mai am un leu.”
„Bravo”, spune tanti Ana. „E frumos să împarți. Și e bine să păstrezi un pic.”
Matei zâmbește. Strânge portofelul. Un leu rămâne acolo. Un leu pentru altă zi.
Întoarcerea acasă
Pe drum, intră în parc. Banca e albă. Pomii sunt liniștiți. Pământul e moale de zăpadă.
„Acum dăm semințe”, spune mama.
Matei deschide punguța. Presară încet. „Poftiți, păsărele”, spune el. Vin vrăbii mici. „Cip-cip”, par să zică. O fetiță cu căciulă roșie se apropie. Are și ea semințe.
„Punem împreună?” întreabă Matei.
„Punem împreună”, spune fetița. Ei presară în cercuri mici. Vrăbiile sar vesele. Matei râde încet. Inima lui e caldă.
„Gata pe azi”, spune mama. „Păsările sunt fericite.”
Acasă e cald. Bocancii stau la ușă. Fularul se odihnește pe cuier. Mama pune ceai cu lămâie. Aburul urcă liniștit.
Matei stă la masă. Deschide portofelul. „Să numărăm din nou”, spune el. „Un leu în portofel. Un leu păstrat.” Pune leul într-un borcan mic, transparent. „Pentru altă zi.”
„Azi ai făcut alegeri bune”, spune mama. „Ai gustat puțin. Ai împărțit. Ai păstrat un pic.”
Matei dă din cap. „Lucruri mici. Bucurie mare”, spune el.
Se cuibărește în pătură. Afară ninge mărunt. În casă e liniște. Matei închide ochii. Se gândește la vrăbii, la covrig, la leul din borcan. Zâmbește. E iarnă blândă. E bine.
