Matei este un băiețel de doi ani. Matei se teme de întuneric. Când vine noaptea, Matei se simte speriat.
"Nu-i nimic, Matei," spune mama. "Întunericul este prietenos."
Matei se uită la jucăria sa preferată, ursulețul Bruno. "Bruno nu se teme," spune Matei.
"Bruno este curajos," spune tata. "Și tu ești curajos, Matei."
Matei zâmbește. "Vreau să fiu curajos ca Bruno," spune el.
La grădiniță, doamna educatoare le arată copiilor cum să respire adânc. "Respirați încet," spune ea. "Inspirăm, expirăm."
Matei respiră adânc. Se simte mai bine.
Acasă, mama aprinde o lămpiță mică. "Lămpița te veghează," spune mama.
Matei privește lămpița. Lumina ei este caldă și blândă. Matei simte căldura.
Tata îi citește o poveste. "Povestea te ajută să visezi frumos," spune tata.
Matei ascultă. Se simte liniștit.
Bruno stă lângă Matei. "Bruno este aici cu tine," spune tata.
Matei se cuibărește cu Bruno. "Nu mai sunt speriat," spune Matei.
"Tu ești curajos, Matei," spune mama.
Matei închide ochii. "Noapte bună, mami. Noapte bună, tati. Noapte bună, Bruno."
Matei adoarme liniștit. Întunericul nu mai este înfricoșător. Este prietenos și cald. Matei visează frumos.
