Azi, Ana a fost la grădiniță. Era o zi frumoasă. Ana s-a jucat cu prietenii ei. Au colorat, au cântat și au râs. Dar, când a venit seara, Ana s-a simțit un pic speriată. Era întuneric afară.
„Mi-e frică de întuneric,” a spus Ana. Educatoarea a zâmbit. „Nu trebuie să-ți fie frică, Ana. Îți voi arăta cum să fii curajoasă.”
Ana a ascultat cu atenție. Educatoarea i-a spus că întunericul poate fi prietenos. Apoi, au făcut un atelier. Au decorat camerele cu stele și lună din carton. „Acestea ne vor ajuta să ne simțim bine,” a spus educatoarea.
Ana a fost încântată. „Uite, mă simt mai bine!” a spus ea.
A venit seara. Ana s-a dus în camera ei. A văzut stelele strălucind pe perete. A adus o lumânare mică, cu lumină caldă. „Bună seara, stele!” a spus Ana cu un zâmbet.
Apoi, a auzit un zgomot. „Cine e?” a întrebat ea. Era doar vântul. „E doar vântul,” a repetat Ana. Și-a amintit ce i-a spus educatoarea.
„Sunt curajoasă,” a spus ea. A închis ochii și a respirat adânc. „Totul e bine.”
Noaptea a fost liniștită. Ana a visat la aventuri cu stelele. A avut vise frumoase. Dimineața, când soarele a răsărit, Ana s-a trezit zâmbind.
„Îmi place noaptea!” a spus ea. „Noaptea e plină de stele!”
Ana a învățat că întunericul nu este înfricoșător. A învățat să fie curajoasă. Și a adormit fericită.
