Era o seară liniștită. Soarele se ducea la culcare. Andrei, Maria și Radu erau în camera lor. Era întuneric. Andrei s-a uitat în jur. „Îmi e frică de întuneric,” a spus el.
Maria a zâmbit. „Nu-ți fie frică, Andrei. Uite, avem stele!” A arătat la stickerele strălucitoare de pe perete. „Ele luminează noaptea!”
Radu, care era în scaunul său cu rotile, a spus: „Și eu am o lanternă!” A aprins lanternă și a făcut lumina să danseze pe pereți. „Vezi? E distractiv!”
Andrei s-a simțit mai bine. „Hai să facem un cerc!” Au început să se roage, mânuțele unite. „Suntem împreună!”
Maria a spus: „Dacă ne e frică, putem vorbi. Mama va veni.” Andrei a zâmbit. „Da, putem vorbi cu ea.”
Apoi, au închis ochii. „Numărăm stelele,” a zis Radu. „Una, două, trei…”
A fost o noapte plină de stele și de prietenie. Andrei a adormit zâmbind.
