Maria este o fetiță mică. Are un an. Seara, când vine noaptea, Maria se teme de întuneric.
"Mami, mami, e întuneric", spune Maria.
"Nu-ți face griji, Maria", spune mama cu voce blândă. "Avem o luminiță mică."
Mama aprinde o luminiță. Camera se umple de lumină caldă.
"Vezi, Maria?" spune mama. "Luminița e prietena ta."
Maria zâmbește. "Luminița e bună", spune ea.
"Tare bună", spune mama. "Îți spun o poveste."
"Da", spune Maria. "Povestea!"
Mama începe povestea. "A fost odată o stea mică. Steaua strălucea în noapte. Lumina ei era blândă."
Maria ascultă atent.
"Steaua nu se temea de întuneric", continuă mama. "Ea strălucea și era fericită."
Maria se uită la luminiță. Lumină blândă.
"Lumina e bună", spune Maria.
"Lumina te ajută", spune mama. "Întunericul nu e rău. E liniștit."
Maria cască. "Noapte bună, mami", spune ea.
"Noapte bună, Maria", spune mama. "Somn ușor."
Maria închide ochii. Lumina mică veghează. Maria doarme liniștită.
