Era o zi de iarnă. Copiii erau afară. Erau zăpadă și soare.
„Uite, zăpada!” a spus Ana.
„Da, zăpada e albă!” a zis Andrei.
Copiii au început să se joace. Au făcut bulgări de zăpadă. Au râs și au alergat.
„Facem un om de zăpadă!” a propus Maria.
„Da, să facem!” au strigat toți.
Au adunat zăpadă. Au făcut un om mare. I-au pus o pălărie roșie.
„Uite ce frumos e!” a spus Radu.
Apoi, au văzut un iepure alb. „Uite, un iepure!” a strigat Ana.
Iepurele sărea prin zăpadă. Copiii l-au urmărit. „Să-l urmărim!” a spus Andrei.
Iepurele a sărit în pădure. Copiii s-au oprit. „E ascuns!” a zis Maria.
„Dar noi putem să-l așteptăm,” a spus Radu.
Apoi, au început să facă un om de zăpadă din nou.
A venit mama. „Ce faceți, copii?” a întrebat ea.
„Facem un om de zăpadă!” au spus ei.
„E foarte frumos!” a zâmbit mama.
Apoi, toți au mers la piață. Era un târg de iarnă.
„Uite, dulciuri!” a spus Ana.
„Și jucării!” a zis Andrei.
„Iarna este minunată!” au strigat copiii.
Și au petrecut o zi frumoasă, plină de zăpadă și bucurie.
