Lupulețul se pregătea de culcare. Afară era întuneric. Lupulețul se uita pe fereastră. Stelele străluceau. „Uau, ce frumos!” spunea el. Dar, când se întorcea în pat, îi era teamă.
„Noaptea este înfricoșătoare”, gândea el. „Ce s-ar putea ascunde în întuneric?” Lupulețul se înfoaie în pătură. Vrea să doarmă, dar se teme.
Mama Lupoaică a venit. „Ce faci, drăguțule?” întreabă ea. „Îmi este frică de întuneric”, răspunde Lupulețul.
„Îți amintesc de poveștile frumoase?” întreabă Mama Lupoaică. „Da”, spune Lupulețul. „Poveștile despre eroi și aventuri!”
„Și știi ce fac eroii?” întreabă Mama Lupoaică. „Ce fac?” întreabă Lupulețul. „Ei înfruntă fricile lor.”
„Cum?” întreabă Lupulețul. „Hai să facem camera noastră mai frumoasă”, spune Mama Lupoaică.
Împreună, ei pun lumânări parfumate. „Uite, Lupulețule, lumina este caldă”, spune Mama Lupoaică. „Îți aduce liniște.”
Lupulețul zâmbește. Îi place lumina. „Și să punem pereții cu stele!” spune el.
„Bună idee”, zice Mama Lupoaică. Ei pun autocolante cu stele pe pereți. „Acum, noaptea este mai frumoasă”, spune Lupulețul.
„Uite, stelele ne zâmbesc”, spune Mama Lupoaică.
Lupulețul se simte mai bine. „Nu mă mai tem”, spune el. „Noaptea are stele și mirosuri frumoase.”
Mama Lupoaică îi dă o îmbrățișare. „Îți este frică mai puțin?” întreabă ea.
„Da, mamă! Îmi place să fiu aici, cu tine și cu stelele.”
„Bine, dragul meu. E timpul de somn”, spune Mama Lupoaică.
Lupulețul închide ochii. „Noapte bună, stele!” spune el.
Și în întuneric, lui Lupuleț îi este cald și bine.
